venind tăcerea-n toate ale sale
apun în rană viermuiri umane
oprind un gaz de zgomot să emane
în danț, spre înălțimile-abisale.

în singur cânt de pasăre-s capcane
acolo vieți devin de suflet goale
definitiv cu liniștea egale
și în uitări de rosturile vane.

în clipa asta ne-ncepută, albă
trimit la Domnul de-mpăcare steag
jucându-mă-n cosița ta codalbă.

în vorbe-a tale sunt un gând pribeag
ce-alene-l verși în rațiunii salbă;
biserici ce n-au milă-s în meleag.