tristețile au aripi
doar până la tine

acolo, la tine,
năpârlesc zborul
înfigându-și floarea cu petale de spini
în frigul ce l-ai strâns în cămașă

la culesul zăpezii
mă proptesc în lopată,
am obosit
de tine și alte mărunțișuri

din buzunarul de la piept
inima aruncă arome
de încă viață
pe când tu
te lichefiezi în depărtare