dilema nu e-n Zaruri, e în Cupă
de unde bei divine definiții
la hramul Mărului cu toți veniții
ce își aprind țigările de după.

din rațiuni aflate-n interstiții
în albe nopți cuvinte-o să erupă
să mângâie tenbrele pe crupă
Lumina-nfulecând-o istoviții.

iar tu, femeie-albastră și eternă
o vreme dulce-n mine vei turna
întemnițând o clipă mică-n pernă,
poteci spre alte raiuri vor ierna...
și între adevăr și balivernă
o palmă-n chipul tău voi atârna...