lumina ta izbește-n mine-a umbră
și-mi așchiază aerul în nară
cuvintele de liniște iernară
și am rămas doar cu tăcerea sumbră.

ci pân' la tine urc a șoaptei scară
pe când în mine trebuințe umblă,
tu mă stropești cu viață prin tulumbă
eu moarte-ți dau cu ochi ce te iscară.

e-n zori, cu tăinuite-n Om pumnale
înfipte în rostirea celui Nalt,
zăpezile că-s ploi autumnale.

zadarnic rostuiește grai un psalt
de rugăciune trimițând semnale,
cântarea lui nu-nțarcă din asfalt.