de clipe-n tine vin, de-acolo urcă
făpturi de timp, himerice, rotunde
train în când, nu viețuind în unde
și liniștea îmi zice o mazurcă.

de frica ta în piele-ți mă ascunde
ca în cereasca nemuririi burcă
rostirea în răgaz de ni se-nfurcă
prin sferice, eterne-n noi secunde.

apoi dormeam aceleași vise-n hazuri
sub așchierea aerului trist
văzduhului umblând sfios prin iazuri.

iar în sintagma rece că exist
strămoșii mi-au lăsat de os zăgazuri
și gust din pâini, din vinul pur și crist...