Din două lumi străine,
Ne-am deslușit doar doi
Sătui de un nedor
Ce se ițea prin noi.

Și îți adăpam frunzele
Cu lacrimi de ploaie fermecată
Iar tu mi te aplecai
Cu ramuri mlădioase
La orice adiere a răsuflării mele
Înviorată de înfiorarea ta.

Din două lumi, straino,
Ne-am deslușit în doi
Si nesătui de-un dor
Ce se isca în noi.

Cu mângâieri tăcute, îți străfulgeam svâcniri
De femeie despletită, fara secrete
Și incolăcită precum o liană de trupul meu.

Din două lumi, iubito
Părtașă printre noi,
Am plămădit pe-ascuns
O lume pentru doi