Uită de sine și de ceea ce iubește,
stă ca scos din minți cu ochii în gol,
nu mai are așteptări are numai dezamăgiri cultivate.

Din gânduri nu iese nimic în afară
în trup se simte descărnat cu sânge rece.

Tot ce se petrece rămâne neobservat
unii oameni nu mai vor să muncească.

Dăinuie o toropeală care atinge fibra răbdării.

Îi sporește nepăsarea, devine străin la porți închise
zilele curg anoste, lasă timpului rezolvarea

Iubirea-i confuză, stimulează vrajba,
se moare aproape cu nepăsare.