Iubirea nu se lasă dusă de nas prea departe,
se trezește-n capul mesei, dar nu stă prea mult,
nu vindecă de minciună, dar nici adevărul nu-l spune,
oferă tot ce-i ceri și apoi nu iartă,
varsă mierea, o risipește și dulcele-i amețește
de umbli fără noroc și ce cauți nu găsești,
ai toată libertatea împătimitului credul.

Nu te slăbește și te-nfășoară-n fibre subțiri,
nevăzute, fără măsură de ademenitoare
chiar dacă n-are leac, pradă nu este
ci mai mult o înstelare fără stele.

O perioadă zilele și nopțile par mai scurte decât sunt
apoi revin la loc, se risipește treptat aroma,
fluturii mor, se ajunge pe plajele goale
unde se absoarbe trecutul năbădăios, vine liniștea,
calmul ce cheamă singurătatea și sfârșitul
ce nu pot fi mințite.