Ca în peșteră
Gândul mă adună
Mă arde
Mă întunecă
Perdea de catifea neagră
Precum un văl
Îmi cade peste ele
Prizoniere a mormântului gol
Ce-și așteaptă chiriașul

Munții m-au primit
Cu reverența umbrelor
Până la pământ
Pe acolo cântau
Dorul și ființa
În foamea lupilor
Atinși de luna albă
In urletul de pe creste
Speranțele de la poale
Au murit rând pe rând
In acorduri fine
De vioară