mă ghemuiesc într-o talpă de vulture
poate așa îmi voi putea privi
de undeva din ceruri
existența

biologic vorbind
fiecare celulă aruncă flăcări deasupra vieții
iar în centrul ființei materiale
vulcanul arde continuu

lava emoțiilor își revarsă frumusețea
peste sămânța cuvintelor nescrise
apoi totul dispare
într-o frază

banală sau nu
cuprinde esența
printr-un proces îndelung copt
într-un volum plin sau gol
în care
agit mâinile inimii
pentru încă o bătaie vioaie
a timpului netrăit

mă ghemuiesc într-o gheară de vulture
de multe ori ratez ocazia
și surprind
momentul schimbării ei

schimb tactica și aleg ciocul
vârful se schimbă și el

povestea continuă de fiecare dată
cu o încleștare a minții cu inima
pentru încă o alegere
prinsă în pumnul de fier
al erorilor umane

mă ghemuiesc în celula timpului
așa prind cumva toate schimbările
și devin
vârful de lance al marii treceri
cu sinele întregit

Anne Marie Bejliu, 10 martie 2018