Eram undeva prin creier
aproape de ochiul drept scorojit
fără piele și cele lumești
împingeam aerul să nu-ți intre în nări

Mă lățeam prin amintiri
și inima cu palma stângă
când te rugai să mor
într-o bufniță pitică

Și ce război ciudat de pace
tu teritoriul
eu cotropitorul
din coastă de suflet

Într-o zi
timpul mașină sălbatică
a trecut cu roțile peste tine
plonjai de o parte și alta
în ploaie

Ce imagine Doamne
pentru un suflet cu cratimă
încălțat jumătate
în gheare strâmte
de vultur