desâmburat
străinul de sub piele exersează țipătul ca formă de supraviețuire

apocalipsele sunt ghirlanda de victorii asupra
interfeței negre
care cosmetizează viața
doar atât cât să ajusteze în verighetă încrustații solare
pe incisivii humei
trăirea oxidează și aripa de înger

nu-i de dorit să-mi explodeze visele în perna gonflabilă a darului

eșecurile repetate de a căpăta consistența agresivă
a materiei alienate de umbre
au reiterat de mult în artere axioma că eram scris
în prea multe dialecte
intraductibile

viața
are forme arhaice neperisabile de-a ne ascunde chipul
pulsul excavează firidele sinelui
dinții mei caută polii magnetici ai lumii mușcătura e dură
una în strălucire neîmpărtășită
alta mi se scurge umilă din gleznă
secată de sânge

clipa mă-ngroapă până la mijlocul unei înțelegeri pietroase

cenușa îneacă pleoapa
oricâte uragane aș trage de hățuri
din crematoriul oaselor oarbe

ochiul
un vampir de lumină
își leapădă pielea reptiliană