mi-am vândut buzele tăcerii
să nu bruiez singurătatea ta comodă
nu mă strânge-n brațe cu ea
nu nu
tristețea mi se pisicește cu reproșuri geloase
privirea mi se unduiește pe orizontul dorului
nu mă îmbrățișa cu ea nu nu
mi-am despicat toate viscerele
nu mă mai pot aduna decât în carnea cuvintelor
foarte încet se moare printre picături
nu pot fi ușor citită știu iubitule
când mai am datorii la muza lăuza
singurătatea avidă de tine mi-a urlat
departe departe departe
să-mi vând sufletul
să nu te mai găsesc
în niciun număr de telefon