tot urcă-n zare, înviind pe toate
culoarea dimineților, trezită
de o mirare iar e-n tot păzită
de întunericul din grai de gloate.

mister de vin e-n apa putrezită
din călimara unde-s criști să-noate
spre nemurirea ce-a iubi ne poate
și-n sufletele noastre nu ezită.

tristeți aleargă-n calea bucuriei
lichefieri de vis etern să soarbă,
noi dăm răvaș pe drumul mărturiei.

și tot mai mult în duh ni-i nuntă, fiarbă
în noi eternitatea zidăriei
de mântuire sub un fir de iarbă.