retrăiesc răbdător
ocolind razant cerșetorii cu mesajele lor pe carton și pisicile bete
de frică
albe ca niște foi în care uit de ziduri strivită din neatenție
tăcerea vine și mușcă își pune ochiul albastru
pe bordura murdară

ce-ar mai putea să ne apropie
brățara cu scoici mai strâmtă mai largă mai mult în piele
clopoțeii mici de argint tremurând fără sunet la fiecare atingere
nisipul însorit și carcasele roșii roase cu poftă de pisicile alea nebune de frică
iarba culcată inimă în fața casei

păsări tăioase pereți de granit a fost cândva o fundație
acum o fetiță privește
cum ziua se agață vânătă de-o turlă
fără strigăt fără victorie
rochia ei vaporoasă

retrăiesc în răbdare
ocolind razant cerșetorii cu mesajele lor pe carton și pisicile bete
de frică
albe ca niște foi în care uit de ziduri strivită din neatenție
tăcerea vine încearcă să fie bună
bordura se strânge în mine