mă privești cum iar îmi trec degetele pe
struna adversarilor Tăi și
taci

faci ploaia să cadă soarele să strălucească
lanul de grâu în adierea de vânt
e aur curat dar nu dormi

pe un cal vânăt-gălbui vine clipa în care
îți vei aduce aminte de tămâia arsă
dumnezeilor reci

uneori plâng că-ți sunt rană dar
fără ajutorul Tău
plutesc pe frunzele uscate purtate de
vânt