poza în care par așa de reală

se aude foșnetul inimii
100 de bătăi pe minut
(niciun doctor nu suspectează tahicardie!)
miroase a magnolie… a zăpadă vie…

lacul e întreg
simți peștii
cleștarul palatelor
degetele neastâmpărate
încrezându-se în poveste

am adus cu mine
iarbă cât încape
ziua de naștere
multe hematii
felul în care parfumat gândul
modela mimica și cerul
nu se mai îndoia
știi… oxigenul acela
care întreține arderile

poza aceasta… poza aceea
compensație pentru ziua în care
tu m-ai strigat… tu mă vei…
și eu eram… și eu voi fi
așa de
nă
lu
că

păstreaz-o lângă tine!