agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-05-15 | [This text should be read in romana] | Submited by Maria Elena Chindea O pasăre s-a așezat pe o pajiște unde fusese pusă o capcană. Semințe fuseseră presărate pe pământ, și în apropiere un vânător de păsări se așezase el însuși în iarbă și-și pusese trandafiri și anemone roșii în cap în chip de pălărie. Pasărea a bănuit că acel morman de iarbă nu era nicidecum iarbă, dar la prima vedere, Ea nu și-a dat seama ce ar putea fi. Ea a făcut un ocol în jurul ciudatei grămezi, și a întrebat: „Cine ești tu, acolo în câmp?” „Sunt un renunțiator, mulțumit să trăiască precum iarba. După moartea celor apropiați, mi-am închis magazinul. Am renunțat la asocierea cu orice ființă umană care ar fi putut apare și acum mă străduiesc să fiu un prieten al Unicului. Am văzut că flecăreala mea ar putea fi eventual îngropată în giulgiu, așa că m-am gândit că ar fi mai bine, să o folosesc mai puțin. Voi păsările purtați frumoase veșminte verzi, cu broderii aurii, dar la sfârșit, și voi, de asemenea, veți fi învăluite în veșminte nevăzute”. Toate chipurile se întorc înapoi la mizerie. Umezeala și uscăciunea, părțile calde și reci își regăsesc originea, și spiritele primesc o scrisoare din lumea inteligenței pure. Ea spune: „Așadar corpurile tale efemere te-au părăsit! Învață cine sunt adevărații tăi prieteni.” Unii copii, atunci când se joacă cu străinii se înfierbântă și sunt preocupați atât de mult de joc, încât își scot cămășile. Noaptea sosește, și hainele lor s-au dus, furate. Este imposibil să te joci în întuneric. Și acum ei se tem să se ducă acasă. Ai auzit condițiile. Această viață prezentă este un joc. Ți-ai aruncat hainele în distracția vieții. Ele au zburat purtate de vânt și acum ești înfricoșat. Cât mai este încă zi, am realizat că oamenii sunt hoți, și cea mai mare parte a vieții este risipită, jumătate în căutarea unei iubiri și jumătate în îngrijorarea cu privire la comploturile dușmanilor noștri. Primele dintre aceste dorințe ne dezbracă de haine, iar cele din urmă anxietăți ne iau pălăriile. Totuși noi rămânem total și în mod evident absorbiți în jocul nostru. Se întunecă. Moartea este aproape. Părăsiți jocul! Puneți șaua pe calul remușcărilor și prindeți cu el hoțul. Luați-va hainele înapoi. Acest cal al confesiunii este cel mai rapid care există. Dar păstrați-l legat în siguranță atunci când sunteți cu hoțul. Un anumit om aflat pe drumul către sat avea un berbec pe care îl trăgea în urma sa. Un hoț s-a furișat și a tăiat funia căpăstrului. Într-un târziu omul a observat și a alergat în dreapta și în stânga, uitându-se după berbecul pierdut. El a văzut hoțul după o fântână, deși nu știa că acela era hoțul. Berbecul era în altă parte. El s-a dus să-l întrebe dacă nu a văzut berbecul pierdut. Hoțul a îngenuncheat lângă fântână plângând: „Ce s-a întâmplat?” „Punga mea a căzut înăuntru. Dacă mă poți ajuta să o scot îți voi da jumătate din ce se află în ea. Vei putea curând să ai în mână jumătate dintr-o sută de dinari de aur!” Omul s-a gândit: „Este suficient să-mi cumpăr zece berbeci! O ușa se închide și Dumnezeu deschide zece noi uși!” Și-a dat jos hainele și s-a cățărat în fântână, unde nu era nimic, bineînțeles. Și hoțul i-a furat hainele. Oh, este necesar să fi om prudent să faci aceasta într-un sat! Atunci când o pierdere produce o panică plină de lăcomie și alte pierderi sunt posibile să apară. Impostorii apar sub multe deghizări. Rămâi în refugiul tău cu Dumnezeu, și ei nu te vor înșela.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy