nu s-a mai ridicat demult aerul
de pe trupul tău în dimineață -
nopțile au fost mai tărăgănate
și cerul mai adormit decât
o icoană la slujba de utrenie

și aerul meu respiră rar aerul tău
trupul meu nesfârșește-nspre amar
mângâierea ta
iar visul meu putrezește neclar spre o amiază

pe care căscatul tău o feliază în plictiseli
subțiri și transparente