Sala de-așteptare se scufundă-n sine,
Printre uși viața îți așteaptă pașii,
Printre nopți se plimbă universu-'n tine
Și-n vechi felinare dorm iubiri și aștri.

Arde amintirea tragică-n liant,
Când te recompun vechile cuvinte,
Îți hrănesc orgolii, stări de diamant,
Expirându-și clipa-n chinuri de sorginte.

Nu îți sunt datorul cu destin de sfânt,
Provocarea morții tu mi-ai destinat-o,
Sunt doar trecătorul ales de pământ,
Când cărarea-n simțuri,tu, ai dezlegat-o.

Drumurile-n veghe s-au legat de tine,
Sfarmă-mi culmi de pietre, macină ruine!