curgeai prin bezne-n soarta plumburie,
grădina ta corolele ucide
lumina greu o zi îți mai decide
de prin interioare de sicrie.

mirarea ta cu apa coincide,
acolo cerul tăinuit se scrie
cu toate-a sale raze-n broderie
de te-asurzesc eternități fluide.

tenebra vieții tale se mai șterge
căci Dumnezeu în duh ți-a iscălit
de prin străbuni în sânge să-ți alerge.

pe drum statui de-albastru-ai ocolit,
în lacrimă trecutul tău imerge
deși în gând ți-e un eres cumplit.