ospăț cu vorbe-i pe la tine-acasă
pe glia cărnii a rodi în cină
simțirea nelumescului vecină
și noaptea vine, tot mai ne-nțeleasă.

îți caut în neconteniri pricină
când șoapta gândului grăi mă lasă
iar lutul meu te vrea sub slăvi mireasă
deși-i jelire nunta și puțină.

în ștreang de clipe-i ziua, ceas e toată,
ca într-un strai cu tine mă îmbrac,
lănutric ești cu mine desenată.

interior, te vând în stele vrac
cu liniștea acolo răsturnată;
în rest am duh cuminte și sărac...