..................................
și mai vino tată te-oi duce
la locul unde Baltica sălbatic
cu Marea Nordului se mușcă-n săruturi pe gură
s-auzi cum malul mugește
și apele tună
să vezi jurul cu arbuști rari și pitici
în văi și pe greabăn de dune
unde nisipu-i prins în rădăcini de păiș
ierburi aspre zbuciumate de vânt
și vechi cazemate amintind de-o lume nebună

nu știu copile de vin oi vedea
deocamdată aici îmi e locul
bârlogul mă ține pe loc cu amintirile
micile bucurii și necazuri
cu viața mea
am Marea mea Neagră
ce Marea Nordului
îmi bag... picioarele-n ea...

dar dorul de-ai lui îl seacă și-l mână
lasă totul în urmă și pleacă...

cu ochii beliți în zarea cea mare de ape
fascinat privește cum coame de val
din larg vin vin și tot vin
huiesc și se sparg de țărm înspumate
apa-l atinge și-i rece ca gheața
de ea se ferește se dă mai departe
și de printre resturi uscate de crabi
ca amintire-și alege din prund oolite

drumul a fost lung soarele-i sus
briza e rece sărată
are la marginea lumii o stare de însingurare
dar pe de altă parte fiind cu băiatul
nora nepoțica nepotul se simte-ntregit
și-ar trebui cum să nu să fie deplin fericit
numa că-apare o hibă
imperios în vezică simte presiunea urinei
poetul e totuși și el animal tributar necesităților firii
își zice în gând dar unde și cum
sunt oameni pe plajă și lui îi e rușine

ce faci tată e rece nu știi să înoți...

doar în chiloți pășește grabnic în valuri
care-l îmbracă în spume până mai sus de buric
și-l clatină înainte-napoi de pare
că face-o partidă de sex
cu marea cea mare...

îi clănțăne dinții de frig dar ușurat le zâmbește

bătrâne zău ești într-o ureche...
ba sunt om de cuvânt
doar ți-am spus că-mi bag piciorele-n ea...

scrie și râde în sine
totuși c-o anume stare de vină
hei nici Marea Nordului nu mai e ce a fost
sălbatică enigmatică și virgină...