citeam de ape-n ochii tăi izvoade
pe căi de șoaptă ne-ntâlnind obstacol
și ne zâmbea un mâine-n blând oracol
nălucă-n traiul nostru să înnoade.

pământul tot, zadarului spectacol,
pescar de vise-ntinde-a lui năvoade
în zări lichide-n care cerul cade
recolta de eres să bea miracol.

ca nefiind eram o piatră-n soclu
plăpând, deasupra tace al tău bust
pe văzul drept purtăm divin monoclu.

văzduh de oameni are zbor îngust,
statuia e în zarva lumii cioclu
iar eu cu tihnă liniștea îți gust.