M-am molipsit de noapte,
mi-au apărut sub frunte gânduri negre
cu insomnii cadențate
și tot scurm în pachete de țigări.
Am toate simptomele de neliniște
și chiar incertitudine obsesivă,
care circulă tensionat prin mine
și-mi fulgeră încrederea.
Dacă și plouă afară,
intră nepoftite spirite
să-mi trosnească prin mobile,
până adorm și ele obosite, plictisite
de umbra mea amărâtă.
Trei îngeri cu daruri, agățați de lustră,
nu vor să coboare la mine
că-s contagios și de singurătate.
Pantocratorul mă știe domestic
și se uită mirat cum mă chinui
să-mi osândesc la scrum țigările.
O ambulanță mă convinge sonor
că e la datorie, în miezul nopții,
pe bulevardul cu traficul adormit.
Minune! După mulți ani aud
și un greiere cântând aproape,
imunizat de poluarea citadină.
Voi stinge lumina să nu mă vadă
noaptea cum mă rog și pentru tine.