A trecut pe lângă mine
o zi cam depresivă,
în drum spre trecutul
care o aștepta cu ambulanța timpului.
O va trata cu doze de uitare
în sanatoriul calendarului lui.
E plin calendarul cu zile-pacienți
cu tot felul de metehne,
în saloanele cu lunile anului.
Cunosc și eu câteva amărâte
și le mai vizitez aleatoriu,
cu amintiri necăjite în perfuzie.
Chiar am fondat un azil memorabil
pentru zilele fără leac de uitare
și mai am locuri pentru câteva
care s-ar putea împiedica de mine,
în loc să mă evite cu relele lor.
EU – e numele azilului.