jertfesc visări pe drum ce-n mâine suie
pe tine venerându-te-n surdină
lumina ta e singură-n grădină
pe când mă-ntunec lesne la statuie.

rostirea-n feeria ta-i străină
femeie ce privirea-n tine-ncuie
fiind izbăvitoare flăcăruie
sclaviei mele-n ghețuri de ruină.

bolnav de vorbe țes în foi absențe,
iubindu-te-n cerneală doar te neg,
de-a ta ivire slova umblă-n zdrențe.

veșmântul de cuvinte, sacrileg,
zadarnic e-nvelind incandescențe
și-n jurământ de liniște mă leg.