Prieten drag, pe marea ta, azi,
a fost o furtună.
Nu-i prima dată când iar
nervi, senzație de greață, supărare,
dar corabia ta puternică plutește
cu tine la cârmă, fără avarii.
Până la destinație, sufletul tău
va mai naviga prin multe încercări,
vei trece printre Scira si Caribda,
te vor ademeni sirene,
ciclopi și gorgone te vor urmări
prin visele cu lună și nori negri.
Corabia sufletului tău va mai pătimi
cât timp călătorești prin lumi,
dar nu uita de îngerul tău călăuză
care îți ocrotește fericirea hărăzită.
În micul meu port te-am încărcat
cu speranțe și bucurii să ai
dacă te-atacă pirații vieții.
Ajută necăjiții atât cât îndurarea
nu-ți adaugă chinuri nemeritate,
închină-te orizontului celest,
pomenește-i pe cei înecați de viață,
dar nu da cârma ta în mâna nimănui
și mai ales înșelătoarei iubiri.
Prieten drag, furtunile ne provoacă
să le învingem în noi zâmbind!