în colțul meu de rai mai moare încă un ceasornicar,
soarele, înveșmîntat în ape, agale mijește o geană trandafirie
un ușor iz de toamnă se ridică, în timp ce laptele încă mai curge
proaspăt muls pe înserat și greierii țipă și stelele
sînt iluzii stabile pe harta ochilor mei

ce legătură are ce ascunde minutarul leneș pe obrazul pendulei
cu zîmbetul care se joacă cu buzele mele?

treceam uneori prin teatrul de umbre din cochilia melcului
și mă vedeam mică și mare
lăcustele erau uriașe și mîncau cometele sau alte nereguli
din cratere și sîngele zeilor era alb și subțire

dar ceasornicarii mor ca și noi, puțin cîte puțin