auzul meu scormonea cuvintele
nedeslușită noapte
întoarcerea era trădare
din cornul de lună cădeau arginții
îi adunam pe rând
până la ultimul
până când nisipul îmi intra sub unghii
până când mâinile mele mușcau pietrele
sângerând de căutare
numai să întorc pe dos acel acasă
fals
numai să stric zidirea făcută pe temelia
nopții din care se scurgeau
absențe