vorbeam cu John aseară despre straturile de fericire
la un pahar în pub-ul lui Simon
el mă ascultă mereu cu un zâmbet trist și știu că nimic nu crede
zice el că nu înțelege de ce-mi pierd timpul explicându-i banalități
pe care nimeni nu le poate pune în practică
adică, zice el, nu e ca și cum ai pune pe tine 10 sticle goale de whisky
că doar știindu-le goale ar simți cumva o fericire în el
dar eu vorbeam cu John aseară despre straturile de fericire
pentru că în urmă cu două seri s-a dus în centrul orașului
s-a urcat pe un pod și a vrut să se arunce-n râu
l-am întrebat de ce a făcut asta
și el a zis că din cauza mea. înțelegi? din cauza mea.
adică voia să afle fericirea când un străin avea să-l apuce de tricou să-l împiedice
să moară
dar John nu avea tricoul pe el
să-l apuce de pantaloni
nici pantaloni nu avea
l-am întrebat zâmbind ca un apucat de ce era-n chiloți
nu știa
era de fapt beat mort
dar a știut în toată beția lui că dacă cineva îl va salva
va simți fericirea unui nou născut
zice John că doar atunci ar fi putut fi fericit și de-aia nu-și aduce aminte cum
vine treaba cu straturile de fericire.

azi vorbim despre-o revoluție. cine știe!