Creierul meu a urcat,
Sa vină cineva,
Cineva care se urcă pe bloc.
Eu m-am plecat într-o parte,
Soarele s-a plecat
Căci mîine e ziua , chiar azi , chiar acum.
Eu urc spre stele, voi?
Eu urc spre stele,
Î-mi iau doar o tufă de păducel , de spin.
Mă urc la stele cu o tufă.
Am intrat în ochi,
Ochiul era albastru , maro, verde.
Eu nu mai pot,
Călaresc un cal mov, alb,
Eu sînt un împărat un imperiu,
La masa mea e paharul de vodcă.
Þigara arde leneș, leneș, pe o margine,
Eu o vad pe chelneriță, ea mă vede!
Eu o vad pe chelneriță, încet, ea mă vede,
Ce frumos sînt, sînt tînar,
Ea vrea!
Cerul e alb , albastru, mișună furnici pe el,
Eu mă ascund într-o tornadă.
De culori , toate culorile a celor văzute și nevăzute.
Iau o scobitoare.
Stau.
Blocat.
Stau.
Nu blocat, nu, a fost o minciună.
Eu.
Stau.
Merg.
Stau.
O cracă.
Eu stau.
Ridic o mînă. ( în lateral) .
Atît.
La bar liniște, ceva mărunțiș zornăie pe masă.
O halbă, rece.
Vodca.
Plec gîndindu-mă la Kamadeva...