Sunt fericită. Chiar sunt.

Este o stare care te face să te întrebi ce înseamnă o ploaie, un soare sau o simplă gâză rătăcită printre oameni. N-am crezut vreodată că fericirea te poate epuiza de propriile gânduri și frici. Îți dă curajul să trăiești fiecare zi fără să te gândești la acea înlățuire a cuvântului ,,dacă’’.


Mi se părea de neatins aceste sentiment de fericire, umblam mereu cu grijă și foarte atentă după el, însă a apărut când mă așteptam mai puțin si eram complet nepregătită. M-a luat prin surprindere și m-a pus la pământ cu zâmbetul ei molipsitor și roșu. Roșul..culoarea pasiunii și a vinului lăsat neterminat în paharul înalt de sticlă.


În fiecare seară, luna este înlocuită cu căldură și dorință de soare, iar dimineața, zorile mă gâdilă lin și ușor printre gene, fredonând melodii vechi de dragoste.


Iar eu..visez și iar visez, marea prin ochii tăi. Îm pictez prin respirații controlate, viața alături de tine pe un șevalet uitat la malul mării acum mult,mult timp.
Da, sunt fericită. Zâmbesc a fericire și a vise…