Ninge și cerul e un patinoar printre ramuri, ,
Un pițigoi zboară, în zbor lent peste dealuri,
Din nou, cerul e din albastru ,de sticlă, cristal,
Totul e alb, totul e alb.

Am plecat la plimbare, peste dealuri de-omăt,
Gaița strigă din vîrf de nuc nins și uscat,
Am leșinat în acest decor , deloc deprimant,
Totul e roz, totul e alb.

Prins cu lucrul privesc înapoi, peste timpul gol,
Securea macină lent lemnul , în față culcat,
Ochil privește prin fulgul ce-n el a picat
Mă întreb , la Universul întreg cum e mirat?

Tu creangă de măr în iarnă mă afli la căciulă nins,
Unde e vremea cînd purtam ciorapii moi,
Parul cu vîrful cu zăpadă, acum căzută de-un pițigoi,
Tu ești iarnă de mesteacăn ?Acum sîntem doar noi.


Și-am plecat pri zăpezi așa că un lup singuratic,
Cu crăcile pe spinarea cu mantaua cu guler pe umăr,
Facem loc la picioare prin omătul pîn la brîu,
Cercul de foc , canalul spre altă lume,
M-așteaptă să mă duc pe pat lîngă foc.
Totul e alb , totul e roz,
Totul e alb , cît e de frumos.