Urmașii, lui Otello...

Otello, au început să te imite urmașii...
cu ochi sângerii plini de setea răzbunării,
din prostești gelozii ce-a cuprins mai nou lumea.
Concurența, egoismul ei maladiv urmată de crime
îl gâdilă zilnic pe Dracu între coarne,
fără frica zilei de mâine sau inconștient.
Cele bune ale firi tale Otello râmân neobservate,
se vând prietenii între ei pentru ambiții necurate,
iar Desdemonele lor trișate plâng acasă în rate.
Pentru unii jumătatea lor este slugă sau marfă,
mai mult sau mai puțin prețioasă,
viața e trecătoare, calitatea ei îndoielnică, falsă...
prostia omenească n-are cote sau norme.
Treziți-vă oameni, din beția frustrărilor
ce sufletul latent vă mutilează,
urmați visurile sănătoase, pentru o viață frumoasă.
Oameni buni !
Schimbați scenariul dintre Otello și Desdemona,
cu fericiri împlinite în familia de acasă
și bucuria va curge din torente divine,
Iar Shakespeare și Dumnezeu la masa tratativelor ...
fericiți vor surâde.


31-08-2018