- Aș alerga prin toamna asta calmă
Cu fluturii, din fiecare pom
S-adun nectarul buzelor în palmă
Să-l împărțim atom după atom

Când ne-nfruptăm din fruct, într-o poiană,
Acolo numai îngerii vor ști
Că picură metaforă din pană
Și-ți sunt poem, iar tu mereu vei fi

Un anotimp cu versuri despletite,
Cu trupul gata să reverse-n rod,
Eu să te-alint, tu să mă-ndemni: “iubite,
Transformă-mi toamna nudă în rapsod.”

- Melancolii se deapănă pe ghemul
Acestor toamne lungi și-ntr-un târziu
Desăvârșit o să-ncheiem poemul
Pe neaua unei pagini. Se mai scriu

Povești de dor, romanțe de iubire?
Mai crezi că vom schimba acest destin,
Când am plătit cu-atâta fericire
Un petic gri de cer cândva senin?

O toamnă pentru noi e-un vis nostalgic,
Un verde stins sub genele de tuș,
Mi-e-atât de frig... Găsește-mi un antalgic,
Adună soare-n palmele căuș.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif