albind o noapte-n gânduri, plumb te-adoarme
în toamna asta fără ploi de știre
se-adună-n sensuri clipa în șoptire
și chemi vecia ta din vis sub arme.
ci dimineața vine,-n zări rotire
ivindu-se de om aceleași larme...
izbind în pieptul de nălucă-n karme
licoare de ființă țin potire

în ochii mei îți dau cuvânt, lectură
și veghea ta citesc amănunțit
că inimi reci mai ieri mă străbătură.
ci iar ascunzi de cer un asfințit
și-un dumnezeu pe-o cruce-ntr-o pictură
că vremea iar tristeți a ascuțit