Blestem, dulce rafinat...

Uitate-ar moartea pe pământ!
S-ajungi un filozof iubit,
Să n-ai temeri cât trăiești,
Să fii iubit, cât iubești.

Uitate-ar necazul cel mare!
Să nu știi de el sub soare,
Să-ți piară din calea vieții,
Ca roua la finele dimineții.

Uitate-ar dușmăniile!
Multe cum sunt florile,
Să nu te poată atinge,
Cum vara nu poate ninge.

Uitate-ar toate bolile!
Lacome ca șarpele,
Să nu te poată mușca,
Cât timp vei putea sufla.

Uitate-ar nefericirea!
Cum își uită vremea firea,
Să îți piară din destin,
Ca frunza veche de-arin.

Uitate-ar veșnic sărăcia!
Că este mai rea ca râia,
Să te ocolească în viață
Până ai pământ pe față.

Să ai mereu domnesc veșmânt,
Cu tot ce-i mai frumos, mai sfânt,
De noblețe alintată,
Lângă cei dragi laolaltă.

Să ai minte sănătoasă,
În trup cu viață frumoasă,
Far de înțelepciune vie,
Pace în casă, omenie,
Și să nu uiți măi copile,
Blestemul bun să te ție.


15-08-2018