am să mut creierul în locul inimii
să simtă și el cum e să gândești în sentimente
iar inima, ah inima, îi va lua locul pentru o vreme
să fie rațională în dorurile ei
și să înțeleagă de ce alții nu-i înțeleg visurile...

am să schimb căldura internă cu răceala externă
să fermenteze în etape temperatura până la abur
iar ochii mei deschiși într-o visare albastră
să vadă în roz ce alții nu văd
nici măcar în alb și negru

am să mă dezbrac de mine cu fiecare zbor lăuntric
și-mi voi pune aripi de fluturi în stomac
ca din zbaterea lor să se formeze un vârtej care să-i ia pe sus
pe toți cei care cred că nu mai cred
că mă pot și se pot înalța doar printr-o clipire de ochi
și o impresie