toamna împrăștie suflete ca pe frunze

dincolo de mine

cașmirul șalului roșu
neinspirat rimându-și solitudinea
cu ruginiu de noiembrie

tu

fântâna aceea
gândul mic într-o dimineață precisă
când gladiole albe
garantau memorii afective

felinarul
iarba crescută la poveste
presentimentul ignorat
pe moment

fluturii au ieșit
din amintirile noastre comune
ținutul nordic revendică destine

mai-puțin-om
intri în lumea aceasta
ca-ntr-o prăpastie



în bezna zilei
rămâne mirajul
aburul iasomiei
visul iernii calde
ce nu va sosi vreodată