plouă în noi mizerabil

plouă mărunt
mohorâte gânduri de toamnă
tu ești o sumă
eu sunt un cât
raport între vis și sudalmă

sarabandă-i căderea monotonă de picuri pe tablă
și vântul se lasă tăiat în bucăți
de crengi desfrunzite
mâlite de ți se vor părea gândurile-mi
sub tâmpla șâclită
nu le lua în samă doar știi
că-ntr-o lume aiurită
ca ea în ea sunt și poeții

gândul meu jugănit
eunuc fără patimi și doruri
privește așa hăbăuc
la visele lui de demult
grauri în stoluri ce-ntunecă zarea
și-atât

și-aș vrea numai că
pe ferestre de suflet cad storuri...


salcâmul

iată-mă-s copac desfrunzit
salcâmul din fundul grădinii
pe jumătate tăiat de lanțul drujbei care s-a frânt
în toamna târzie
sărutat cu buze de brumă pe ultimele frunze
vin să vă spun
ca dac-o furtună mă va culca la pământ
ghimpii mei orgă vor fi
pentru voi în cântul din urmă...