mi-e verde sufletul
ascuns în celulele unei tristeți prea dense
visele răsfirate pe sârmă au înghețat
ca un prădător mi-ai aspirat angoasele
așa am putut să-mi văd neliniștile la microscop

să nu plângi, copile,
dacă noaptea îți rămâne în brațe
iar gândurile iau forma inimii

când toate tristețile își vor da mâna
tu vei găsi curcubeul pierdut