scriind întuneric tot vine o noapte
în lumea de alb un stih iscălind
alergi pe o umbră adâncă-n fiind
cu tălpile tale de dulci slove coapte

de taine e zarea-n privire un șopot
și Tatăl spre oameni cu liniști grăiește
a rugă lumina plutind îngerește
ascultă în muzici tristețea de clopot

apoi ne uneam sub slava de-amoruri
în piele-ți zideam a mea-n clocote palmă
și sângele tot de iaduri e valmă
străini de ale straielor decoruri

atunci ți-am zis cu literă murindă
zidind biserici din a cărnii migme
eternitatea omenească de enigme;
seninul tău îți locuiește în oglindă...