în inima mea tristă
Precum o cometă stinsă
Stelele mele riscă
Să devină o nebuloasă aprinsă

Căci spiritul meu vag,
Ce luminează-n întuneric
și-n întuneric e-n zigzag,
se-nvârte-n cuarțul sferic

Iar apocalipsa a venit
Și-a venit mult prea devreme
Și noi între noi ne-am omenit
Într-un vid ce întruna geme.

Un arhipelag ucis de soare
Când lacrimile mele străluceau
Intram într-o închisoare
Unde eu vorbeam și ei tăceau...