se făcea că eram nejudecați
neucişi
tu dervişul nopții și al apei
culegând câte o fecioară
în fiecare anotimp
şi sădind în loc
o tulpină de mirt
eu o poveste
pe care îngerul malik
ți-o murmurase la ureche
pe când adormeai sprijinit
de grumazul cămilei cu păr de mătase
căutând pe cerul nopții
steaua sirius a înțelepciunii
se făcea că eu te aşteptam
tu mă visai
că ne întâlneam
între tărâmuri și vârste
tu aveai în mâini boabe de chihlimbar
eu o lăută
tu eşti acela tu eşti aceea
primeşte darul meu alesule
primeşte darul meu aleaso
se făcea că păşeam în livada de rodii
tu îmi prindeai la urechi flori de aur
eu te ungeam pe frunte cu smirnă
ce frumos miroase a iasomie
ce grațioşi sunt păunii albaştri
acum să jurăm
până când zorile ne vor despărți
până când şacalii deşertului
ne vor sfâşia
până când cântecul meu se va topi
în inima ta ca un fir de nisip