ne rostogoleam într-o adiere caldă
pe niște câmpuri necosite
luminate tandru de o Lună
pe jumătate dezgolită de inhibiții,
fremăta grâul în spic sub trupurile arzânde
descătușate de zalele întunericului,
șușotelile nopții
și tremurul pământului îl simțeam în artere
pulsând viață și moarte.

în noi se trezeau instinctiv
toate păcatele trupului
de la facerea lumii,
stăteam dezbrăcați de conștiință
și de sfială în fața naturii
și a lui Dumnezeu,

noaptea părea o pasăre gigantică
planând cosmic
peste câmpurile nesecerate
și peste pajiștea fierbinte
a tinereții.