nu mai găseam nisipul sub dezghețuri,
sub atâtea corăbii fără cârmă
naufragiate în direcții opuse
nu-ți mai găseam nici urmele între
scoicile mărunțite
și nici vorbele aruncate aiurea într-o zi
sfâșiată de orgolii
nu mi le aminteam

nu-ți mai găseam nisipul de sub tălpi,
nici nu mai țin minte
dacă ai trecut vreodată
pe acolo
într-adevăr

doar urmele genunchilor mei
se mai vedeau
nehotărâți
pe niște pietre, de pe vremea când
încă te mai rugam
să exiști