Atât de încet răsună
Seara albastrelor umbre
Pe zidul alb.
Apune în liniște anul tomnatic.

Oră a nesfârșitei melancolii,
Ca și cum m-ar durea moartea ta.
Dinspre astre adie
Un vânt de zăpadă prin părul tău.

Cântece sumbre
Gura ta de purpură-n mine cânta,
Coliba tăcută a copilăriei noastre,
Legende uitate;

Ca și cum, blândă jivină, aș sălășlui
ÃŽn valul cristalin
Al izvorului răcoros
Și-n jur ar înflori viorele.



Traducere Mihail NemeÈ™