timpul acesta nu știu dacă privilegiat
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferență mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu

așa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul își reprimă neliniștile în aripile desfăcute
spre interiorul descătușat al pământului

Poeții reabilitează lumi
nicio răzvrătire a trestiei:
metaforă maronie
intrată în realitate

cuminți pajiștile renunță la prejudecăți
abdică de la virginitate atâta vreme cât au
certitudinea acelui „cu totul altceva”

viața se aranjează în formă de Sens
optezi să exiști firesc
fără de teama de-a nu pierde esențialul
de-a rămâne pe dinafara întâmplatului
asemenea copilului înțelept alegi
să te bucuri în loc să se îmbufnezi

și ieși pe o poartă / și mergi / și ești / și te întorci ... și iar ieși...
altfel spus iubești!

tresari:
unica omisiune:
cerul amplu uitat deschis înspre tine