Se nasc iubiri când altele se pierd,
Pământul tot e o maternitate
De corduri reci, de inimi condamnate...
Iubirea mea în palme o dezmierd!

Mor ghiocei cu noi la căpătâi,
Deși în ierni i-a ocolit năpasta,
E-un cimitir în primăvara asta...
Iubirea mea cu roze o mângâi!

Se-abat furtuni, prea mulți se desfrunzesc,
Doi câte doi mor pescărușii-n valuri
Se spulberă trăiri și idealuri...
Iubirea mea de moarte o păzesc!

De-o bate gongul orelor târzii
În catedrala morilor de oase
Mă voi zdrobi în mii de poezii
Ca să m-absolv de-apusuri nemiloase.